Raiul pe Pământ în viziunea lui Steve Barcelona, Spain august 2000 - Semnale de Lumină- Re-amintiri de Acasă Ana şi pasărea- - - Integrarea Spiritului O poveste oferită de Grup

Pentru tipărire mai uşoară găsiţi o versiune de tipărit aici Înscrieţi-vă pe listă pentru a primi mereu aceste mesaje clic aici Pentru a citi mai multe de la „Grup", vizitaţi Semnale de Lumină Cerinţă Specială: Copyright 2000. Steve Rother. Această informaţie poate fi răspândită liber, în totalitate sau parţial, cu condiţia să nu se perceapă taxe pentru ea şi această notă să fie ataşată. În cazul utilizării unei versiuni parţiale a acestui material, vă rugăm să precizaţi lucrul acesta şi să menţionaţi sursa originală completă de la www.Lightworker.com/beacons/ Publicările sunt încurajate ca şi retipărirea articolelor, nefiind necesară permisiunea noastră, dar am aprecia dacă ne-aţi anunţa la: Email Lightworker Informaţii suplimentare de la grup pot fi găsite la http://www.Lightworker.com sau prin Lightworker la (858) 748 5837. Mulţumim pentru că ajutaţi la răspândirea Luminii!

~Re-amintiri de Acasă~   Lucrătorii în Lumină de pretutindeni se simt confuzi şi dezorientaţi. În aceste vremuri, trecem rapid de la un nivel vibraţional la altul. Grupul spune că noi, oamenii, nu luăm scara rulantă lină in căutarea noastră de a trece la vibraţii mai înalte. Mai degrabă, abia aşteptăm să sărim în liftul expres, urcând sute de etaje în câteva secunde. Apoi încercăm să ne dăm seama de ce nu putem merge, atunci când uşile liftului se deschid. Ne simţim de parcă pentru o vreme suntem dezorientaţi şi ne-am pierdut direcţia. Se întâmplă aici ceva despre care trebuie discutat şi Grupul a vrut să las la o parte ceea ce făceam şi să public acest mesaj acum. Ei doresc să vorbească despre integrarea Spiritului Planetei Pământ. În februarie 2000, eu şi Grupul am prezentat un mesaj în direct în Laguna Hills, California. După mesaj a urmat o perioadă de întrebări şi răspunsuri, perioadă în care a fost pusă o întrebare: “De ce mă simt confuză şi dezorientată? Mă simt de parcă am pierdut contactul cu ghizii mei. Puteţi explica ce se întâmplă?” Grupul a răspuns cu povestea Anei şi a Păsării. Aici, Grupul împărtăşeşte povestea cu toţi. Acum vedem această schimbare ca pe o întâmplare obişnuită, pe măsură ce umanitatea trece la următorul nivel de vibraţie. Liftul expres s-a oprit şi uşile tocmai s-au deschis. Sunteţi gata?

Grupul:

Salutări de Acasă.

Multe se schimbă pe Tabla de Joc, pe măsură ce păşiţi în vibraţiile mai înalte. Mulţi dintre voi simţiţi că vă pierdeţi legătura pe care o aveaţi odată, pe măsură ce magicul pare să se estompeze din raza voastră vizuală. În stare umană vă este dificil să vă vedeţi în modul în care vă percepem noi, deoarece umblaţi cu vălurile bine plasate la locul lor. Vă spunem că reuşita voastră pe planetă nu este hotărâtă de modul în care folosiţi magia, ci de ceea ce faceţi în viaţa de zi cu zi. Odată cu integrarea Spiritului este posibil ca voi să respiraţi magia, cu fiecare pas al vieţii. Este de asemenea important să înţelegeţi că nu Spiritul creează magia. Datorită magiei voastre, noi suntem aici pentru a vă ajuta să vă re-amintiţi.

Pendulul evoluţiei umane

Umanitatea evoluează într-un mod asemănător unui pendul care se leagănă dintr-o parte în alta. Pendulul evoluţiei umane are un punct central care avansează atunci când pendulul se înclină suficient de mult într-o direcţie. Această mişcare înainte demonstrează evoluţia umanităţii. Natura pendulului şi natura umanităţii exprimă faptul că pendulul trebuie să se balanseze în ambele părţi înainte de a prinde avânt pentru a avansa spre nivelul următor. Ceea ce vedeţi voi ca regrese momentane sunt doar o iluzie a polarităţii şi din punctul nostru de vedere nu sunt deloc regrese. Ele sunt de fapt acumulări care vor propulsa umanitatea spre următorul nivel.

În trecut, umanitatea s-a balansat de multe ori ca să-şi creeze destul avânt pentru a face o schimbare. Acum voi faceţi aceste schimbări în mod regulat. Vă spunem că balansul pendulului nu trebuie să fie anevoios. Voi deveniţi foarte experimentaţi în ceea ce priveşte pendulul.

Traversând valea

Închipuiţi-vă traversând un câmp deschis, având Spiritul alături de voi la fiecare pas. Nu sunteţi niciodată despărţiţi de acea parte a voastră cunoscută ca Spirit. Voi vorbiţi cu Spiritul şi vorbiţi cu ghizii voştri. Ajungând în vârful muntelui, puteţi vedea cum în faţa voastră se întinde o vale pe care trebuie să o traversaţi. Deşi Spiritul nu vă părăseşte niciodată, sunt momente când trebuie să aveţi credinţă. Fiţi conştienţi că atunci când traversaţi această vale, Spiritul este cu voi, deşi nu îl simţiţi. Dacă simţiţi că mergeţi singuri, înţelegeţi faptul că ghidarea voastră a luat o formă nouă, pe care nu o înţelegeţi încă. Încredeţi-vă în ceea ce vă spune inima şi urmaţi ceea ce vă aduce chiar şi numai o fărâmă de pasiune şi de bucurie. Acestea vă vor conduce prin vale şi spre o mai puternică re-uniune cu spiritul, pe cealaltă parte a văii.

Nu mergeţi singuri.

Integrarea spiritului

Voi cei care conduceţi, aţi început procesul de a vă purta întreaga putere, în timp ce vă aflaţi în bulele voastre biologice (corpuri fizice). Aceasta se realizează printr-o uniune cu sinele vostru superior. Vă implorăm să nu intraţi într-o competiţie spirituală, pentru că ea contracarează orice evoluţie reală şi o transformă în iluzie. Competiţia este doar o iluzie a polarităţii şi va întârzia evoluţia voastră vibraţională, menţinându-vă cu fermitate într-a treia dimensiune. Permiteţi integrarea Spiritului treptat şi nu vă temeţi de locurile goale din călătoria voastră.

Nu mergeţi singuri.

Pentru a ne adresa schimbării vibraţionale pe care o experimentaţi, dorim să vă spunem povestea Anei şi a Păsării. Faceţi-vă comozi, căci vă vom spune o poveste.

În camera ei, chiar înainte de a se însera, tot ceea ce se putea auzi era suspinatul unui suflet foarte nefericit. Ana era un copil indigo de 12 ani, profund nefericit de viaţa lui de pe Tabla de Joc a Liberei Alegeri. Avea doar câţiva prieteni şi avea greutăţi la şcoală în relaţiile cu ceilalţi din clasă. Profesorii o priveau ca pe un copil problemă. Se simţea de parcă mereu era o intrusă, ca şi când ar fi fost cineva din afară, care privea spre înăuntru. Ana avea probleme în special în relaţia cu mama ei şi se certau des. Chiar dacă avea un simţ interior de cunoaştere, ea era melancolică şi aproape că îşi pierduse speranţa. La doar doisprezece ani, Ana voia să meargă Acasă.

Simţindu-i confuzia, Spiritul i-a vorbit direct. “Ana poţi pleca dacă doreşti, dar mai întâi trebuie să mergi afară în grădină şi să-ţi întinzi degetul în faţa ta. Ana a fost uimită de faptul că Spiritul i-a vorbit atât de direct, pentru că aşa ceva nu se mai întâmplase niciodată. După ce se gândi la ceea ce-i spusese Spiritul, tot nu putea înţelege cum ar fi ajutat-o acest lucru, dar se hotărî să încerce. Păşind afară în aerul dimineţii, soarele tocmai răsărea pe cer şi peste toate era o nuanţă albastră-roşiatică. Privi în jur pentru a fi sigură că nu o privea nimeni, închise ochii şi întinse degetul în faţa ei, aşa cum o învăţase Spiritul. Câteva clipe mai târziu simţi un gâdilat pe deget şi deschise ochii. Ea văzu o mică pasăre maronie, cocoţată pe degetul ei întins. “Bună, drăguţo”, spuse Pasărea. Ochii Anei se umplură de lacrimi într-o clipă, în timp ce sentimentele de Acasă, aproape uitate, îi inundară din nou memoria.

Ştergându-şi lacrimile de la ochi, privi în jur să vadă dacă se mai uită cineva. Visa sau era adevărat? A vorbit într-adevăr pasărea? Chiar atunci pasărea îi vorbi din nou: “Sunt aici pentru a te ajuta să îţi re-aminteşti, Ana. Căci tu eşti aici cu un scop şi dacă pleci acum scopul tău nu se va împlini“.

Din nou lacrimi de bucurie apărură, în timp ce Ana simţea pentru prima dată o rază de speranţă. Chiar vestea firavă că ea avea un scop, o ajuta pe Ana. Magicul încărca atmosfera din gradină, în timp ce Pasărea începu un dialog cu Ana care dură mai mult de o oră. În cea mai mare parte, Ana nu putu face altceva decât să plângă, deoarece avea atât de multă nevoie să îşi descarce sufletul. Apoi Ana auzi bubuiturile mamei ei prin bucătărie, pe când aceasta îşi începea ziua. Ana se temu că timpul ei cu Pasărea magică era pe terminate. “Nu te teme Ana, vom vorbi din nou. Voi fi aici pentru tine, întotdeauna. Tot ce vei avea de făcut va fi să vii în această grădină să îţi întinzi degetul, iar eu voi răspunde.

În acea zi la şcoală profesorii nu şi-au putut da seama de ce ea plângea neîntrerupt. Se gândiră că ceva nu era în regulă, dar Ana ştia că abia acum totul era bine. Erau perioade când se îndoia că aceasta se petrecuse cu adevărat. Inventa ea toate acestea? Apoi ea realiză că, chiar dacă Pasărea ar fi fost o invenţie a propriei imaginaţii, aceasta nu ar fi făcut nici o diferenţă. Sentimentele de Acasă pe care Pasărea i le dăduse, o făcură să se simtă împlinită şi nu era dispusă să renunţe la starea aceasta.

În fiecare dimineaţă, începând din acea zi, Ana se trezea înainte de răsăritul soarelui, mergea în grădină şi vorbea cu Pasărea. Vorbeau despre multe lucruri şi Pasărea i-a dat Anei lecţii de viaţă care să fie realizate. Ana a învăţat cu bucurie aceste lecţii, cu toate că unele dintre ele au însemnat că ea trebuia să schimbe lucruri complicate referitoare la ea însăşi. Pasărea îi re-amintea în permanenţă că ea deţinea puterea de a-şi schimba realitatea prin alegerile proprii. Această micuţă Pasăre maronie a suflat magicul peste viaţa tinerei Ana. Zi după zi se adunau şi curând viaţa Anei se schimbă. La şcoală, Ana avea prieteni care o venerau şi o respectau. Profesorii s-au schimbat în mod miraculos şi s-au împrietenit cu ea. Chiar mama ei şi cu ea se înţelegeau acum şi comunicau pentru prima oară. Viaţa Anei avea sens.

Într-o dimineaţă, Ana începu să privească înapoi şi realiză cât de departe a ajuns într-un timp atât de scurt. În doar câteva luni, Ana evoluase spre fericire mai mult decât evoluase în doisprezece ani. Realizând acest lucru, ea mulţumi Păsării pentru darul magic pe care aceasta i-l dăduse. Pasărea răspunse: “Draga mea, nu îţi pot da ceea ce ai deja. Datoria mea a fost să-ţi fiu oglindă pentru ca tu să-ţi vezi adevăratul sine şi să îţi re-aminteşti de puterea ta. Te rog să nu pierzi niciodată din vedere faptul că puterea de a te schimba este înăuntrul tău şi nu în afară. Tu ai ales să foloseşti această putere şi de aceea ţi-ai schimbat propria realitate”.

Fericirea cea mai mare din viaţa Anei era să petreacă în fiecare dimineaţă acest scurt răstimp împreună cu Pasărea, re-amintindu-şi de adevărata ei putere. Iubirea pe care o avea pentru această minunată, simplă fiinţă era copleşitoare. Fie ploaie, fie soare, Ana petrecea fiecare dimineaţă în această grădină, ordonându-şi ziua cu învăţătorul pe care ajunsese să îl iubească atât de mult. Viaţa Anei era bună.

Într-o dimineaţă, Ana se trezi şi mai devreme de cum era obişnuită. A simţit o schimbare a energiei, dar nu era sigură ce se întâmplă. Îşi re-aminti ce-i spusese Pasărea despre schimburile de energie şi cum acestea reprezintă felul în care evoluează oamenii. Îşi re-aminti că pasărea îi spusese că schimbarea era o parte necesară a evoluţiei spirituale, căci fără schimbare toate lucrurile mor în cele din urmă. De fapt este chiar schimbarea cea care creează magicul la care aspirăm noi. Aceste gânduri s-au învârtit în mintea ei şi Ana îşi formulă cu grijă întrebările pe care urma să i le pună Păsării, în timpul magic pe care îl vor petrece împreună în această dimineaţă. Când a sosit vremea, Ana a ieşit în grădină plină de aşteptare şi a întins degetul în faţă. În această dimineaţă Pasărea nu veni.

Cu ajutorul Păsării, Ana învăţase să aibă mai multă încredere în sentimentele sale decât în propriile gânduri. Acesta a fost un moment perfect pentru a pune în practică ceea ce învăţase şi cumva ea ştia în adâncul ei că cel mai drag camarad al ei era bine. Ştia de asemenea în inima ei că totul era bine şi că nimic rău nu se întâmplase. Cu toate acestea, îi era dor de prietena ei Pasărea şi de momentele deosebite petrecute împreună. Ana se întoarse cu gândul la toate lucrurile pe care Pasărea i le spusese şi la cum le folosise ea în viaţă. Era confuză, pentru că unul dintre primele lucruri pe care i le spusese Pasărea, era că nu o va părăsi niciodată. Cu toate acestea, ea stătea în grădină, în această dimineaţă, în timp ce soarele răsărea. Ana chiar încercă să vorbească cu Pasărea, imaginându-şi că aceasta era acolo. Putea chiar să-i simtă gâdilatul binecunoscut, ca atunci când pasărea stătea cocoţată pe degetul ei. Era interesant pentru Ana faptul că, pentru fiecare întrebare la care s-ar fi gândit să o întrebe pe prietena ei imaginară, ea ştia deja răspunsul.

În fiecare dimineaţă, Ana îşi îndeplinea ritualul de a ieşi în grădină şi de a-şi întinde degetul în faţă. Pentru prima oară după mult timp, Ana vărsă lacrimi amare de tristeţe. Multe săptămâni după aceea, Ana a mers în grădină şi s-a gândit la prietena ei. Degetul Anei nu a mai susţinut Pasărea niciodată.

Pe măsură ce timpul trecea, Ana juca un rol de bază la şcoală. Profesorii au înţeles în sfârşit că Ana nu a fost un copil problemă, ci că ea şi alţi copii asemenea ei erau departe de ceea ce îi învăţa şcoala. Ana i-a ajutat să modifice modul în care ei abordau procesul de învăţământ. Ea a ajutat conducerea să-şi armonizeze modul de gândire, pentru a se obişnui cu noii copii ce urmau să vină. Ziua în care Ana a absolvit a fost într-adevăr o zi specială. Fusese o vreme când ea nu şi-ar fi putut imagina acest lucru şi când a vrut să plece. Acum ea ştia că jucase un rol foarte important. În felul ei modest, îşi adusese contribuţia întregii umanităţi şi ajutase la stabilirea energiei pentru tot ce urma să vină.

Ana s-a maturizat şi a crescut. Ea a devenit o mare vindecătoare, ajutând mii de oameni să îşi preia propria putere şi să îşi schimbe realitatea. Ana a folosit ce era în inima ei pentru a-i călăuzi. Păşind în propria putere, Ana a descoperit că răspunsurile îi erau oferite în momentul în care le cerea. Acest lucru era diferit, pentru că îndrumarea părea să vină mai degrabă din interiorul ei, decât dintr-o sursă exterioară. Ea nu a uitat niciodată ceea ce o învăţase Pasărea. Se gândea adeseori la prietena ei dragă şi se înconjura cu păsări de toate felurile. Ea a construit un sanctuar al păsărilor pe proprietatea ei şi îl vizita adesea. Pasărea a devenit simbolul personal al Anei şi imagini cu păsări împodobeau fiecare cameră a reşedinţei ei. Avea atât de multe păsări, încât prietenii ei o numeau Doamna păsărilor. Ana a acceptat acest titlu cu mare mândrie. Ana fusese impresionată şi nu a uitat niciodată aceasta. Ea a ales să poarte cu ea darul înţelepciunii Păsării, în tot ceea ce făcea. Ana păşea alături de Spirit.

Peste ani, Ana se trezi că avea grijă de nepoţelul ei. Acest copil era foarte special pentru Ana şi ei aveau o legătură care se întindea mult mai departe de această viaţă. Ştia încă din ziua naşterii lui că ei aveau un contract. Aştepta doar să vadă unde ducea. Billy era un puşti de şapte ani cu ochii luminoşi, care privea fără teamă în profunzimea sufletului Anei. El îi re-amintea de rolul important pe care ea îl jucase în redefinirea sistemului şcolar. El urma să păşească acum în ceea ce ea începuse. În momentul acela Ana a fost foarte recunoscătoare că rămăsese. Într-o zi, acest tânăr deosebit vizita casa bunicii sale. Examina plin de curiozitate multele statuete ale păsărilor pe care Ana le avea pe pervazul casei ei. Atenţia i-a fost captată de statueta unei păsări mici, maronii. Ana a văzut cum nepotul său privea concentrat la statueta mică. Ştia în inima ei că ceva minunat era pe cale să se petreacă. Îşi ţinu respiraţia cu bucuria anticipării, pe când nepotul ei de şapte ani se întoarse spre ea şi îi spuse, “Ştii, bunico, aceasta seamănă exact cu pasărea care se află mereu pe umărul tău“.

Cuvintele nepotului ei o loviră cu o forţă care făcu să i se taie picioarele. Brusc toate întrebările ei au primit răspuns, pe măsură ce totul căpătă înţeles pentru Ana. Îşi reaminti ziua când Pasărea nu a venit şi îşi dădu seama acum că evoluase până la o vibraţie suficient de înaltă, pentru ca Pasărea să i se aşeze pe umăr şi nu pe deget. Ana fusese atât de obişnuită să caute Pasărea pe deget, încât nu realizase că Pasărea era acum şi mai aproape, şoptindu-i chiar la ureche. În acel moment, contractul Anei cu nepotul ei fusese împlinit. Pentru prima dată în viaţă, ceea ce ştia în minte se armoniza cu ceea ce ştia în inimă, iar viaţa Anei era acum desăvârşită.

Lacrimile de bucurie au revenit, căci după toţi aceşti ani, lunga tăcere fusese ruptă. Micuţa pasăre maronie din copilăria Anei îi vorbise încă o dată. “Da, dragă Ana, ţi-am spus că nu te voi părăsi niciodată şi nu te-am părăsit. Sunt atât de mândră de tine, căci din ziua în care m-am aşezat pe umărul şi nu pe degetul tău, ai avut de făcut o alegere. Ai fi putut sta o veşnicie privindu-ţi degetul, aşteptând călăuzirea pe care erai obişnuită să o primeşti din exterior. Dar tu ai decis să evoluezi şi să păşeşti înainte folosindu-te de învăţătura pe care o purtai tu însuţi. Aceasta este integrarea Spiritului şi deschiderea către sinele tău înalt. Tu nu eşti separată de Spirit, aşa cum ochii tăi umani te-ar face să crezi. Tu nu eşti separată de mine, căci Una suntem. Păşeşte zilnic, având Spiritul aproape de umărul tău şi îndrăzneşte să creezi magicul la care aspiri. Tu, dragă Ana, te-ai descurcat bine. Ţi-ai desăvârşit scopul cel mai înalt, învăţând să păşeşti alături de Spirit“. Auzind acestea, Ana s-a simţit împlinită. 

Şi aşa este...

Asemenea Anei, voi toţi aveţi posibilitatea de a alege în ceea ce priveşte perioada de tranziţie. Dacă întindeţi degetul în faţă şi pasărea nu apare, aveţi posibilitatea de a alege să o percepeţi ca pe ceva greşit, sau ca pe o şansă de a avansa spre nivele mai ridicate. Alegerea voastră va determina rezultatul. Ana şi-ar fi putut petrece cu uşurinţă restul vieţii sale în grădină aşteptând Pasărea să se întoarcă, dar în loc de asta ea a ales să poarte ceea ce i se dăduse şi a pus totul în practică în viaţa de zi cu zi. Chiar dacă nu a fost atât de misterioasă ca aterizarea Păsării pe deget, călăuzirea a fost chiar mai puternică pentru tot restul vieţii ei.

Faceţi loc pentru ceva măreţ şi călăuzirea voastră se va întoarce la voi înzecit. Treceţi prin momentele de tranziţie cu convingerea deplină că aveţi călăuzirea pe care o cereţi şi că ea vă aparţine. Bucuraţi-vă de timpul în care Pasărea stă cocoţată pe degetul vostru şi fiţi pregătiţi să ascultaţi, pe măsură ce ea vine mai aproape de umărul vostru. Urmaţi iubirea, căci ea vă va conduce Acasă. Urmaţi iubirea, căci ea vă duce la crearea lui Acasă pe Planeta Pământ.

Integrarea magiei în viaţa de zi cu zi

Îndrăzniţi să vă aduceţi propria magie în viaţa de zi cu zi, în tot ce faceţi. Umanitatea are plantată adânc sămânţa nevoii de schimbare. Chiar şi cea mai incitantă întâmplare devine monotonă dacă se tot repetă. Chemaţi schimbarea şi nu sărbătoriţi pierderea vechiului, ci îmbrăţişaţi posibilităţile noului. Găsiţi magia fiecărei experienţe pe care o aveţi acum şi magia se va multiplica. Dacă aveţi probleme în descoperirea magiei, uitaţi-vă unul la altul, până ce ea va ieşi la suprafaţă. Cu siguranţă o veţi găsi atunci, pentru că voi sunteţi fiinţe magice.

Reflectaţi magicul în afacerile şi guvernele voastre şi urmăriţi cum şi acestea vor face tranziţia spre realităţi vibraţionale înalte.

Aşteptaţi un miracol apoi creaţi-l

Suntem onoraţi să ne aflăm aici, în timp ce voi păşiţi spre vibraţii mai înalte. Vă extindeţi căutarea către Acasă. Şi noi ne întindem să vă luăm de mâini şi să vă ajutăm să re-veniţi Acasă. Nu păşiţi singuri. Păşiţi cu mândrie, cu pasărea pe umărul vostru. Trataţi-vă unul pe altul cu respect, îngrijiţi-vă unul pe celălalt şi jucaţi-vă frumos împreună.

Grupul

În sesiuni, Grupul a arătat că deseori, modul în care reacţionăm în perioadele dificile, determină cât de departe evoluăm, atunci când pendulul se înclină din nou în partea cealaltă. Fiţi gata să vă păstraţi puterea, timpurile care urmează par a fi foarte interesante.

Grupul nu a menţionat în timpul mesajului, dar Pasărea a fost o vrăbiuţă obişnuită, fapt ce ilustrează integrarea magiei în viaţa de zi cu zi. De fiecare dată când văd o vrabie sau o păsărică îmi re-amintesc această poveste. Sper că şi voi veţi face la fel.

Calde Îmbrăţişări şi blânde ghionturi

Păstrătorul Sabiei

Vă rugăm să o includeţi când folosiţi acest material.
Copyright 2003 Steve Rother. Această informaţie poate fi răspândită liber total sau parţial, cu condiţia să nu se perceapă taxe pentru ea şi această notă să fie ataşată. Dacă folosiţi o versiune parţială a acestui material, vă rugăm să specificaţi acest lucru şi să menţionaţi sursa originală completă de la http://www.lightworker.com/beacons/. Alte informaţii de la Steve şi Grup pot fi găsite la: http://www.lightworker.com/ sau prin Lightworker la (858) 748 5837.

Dacă sunteţi interesaţi să găsiţi alte întruniri ale Cercurilor de Lumină, faceţi  clic aici.

Pentru a afla mai multe despre organizaţia Lightworker, sau pentru a face parte din echipă, vizitaţi http://www.lightworker.com/vision/

	Sesiuni particulare cu Steve şi Grupul
	Indexul meditaţiilor